1. Ce este displidemia?

Dislipidemia reprezintă o tulburare a metabolismului lipidic caracterizată prin creșterea concentrației sanguine a lipidelor. Dislipidemia are un rol determinant în apariția aterosclerozei – procesul de infiltrare cu grăsimi a vaselor de sânge. Este un important factor de risc cardiovascular crescând riscul de infarct miocardic sau de accident vascular cerebral. Apariția dislipidemiei se poate datora unui regim alimentar bogat în grăsimi de origine animală, poate avea cauze genetice sau poate fi secundară unei alte afecțiuni (hipotiroidie sau sindrom nefrotic).

2. Cat de gravă este aceasta afecțiune?

Infiltrarea cu grăsimi a vaselor de sânge determină creșterea riscului de infarct miocardic sau cerebral. Dintre factorii de risc cardiovasculari tradiționali, dislipidemia este, probabil, cel mai comun, potent, dar și ușor de controlat factor de risc prin schimbarea regimului alimentar sau prin medicație.

3. Care este clasificarea displidemiilor?

În funcție de care fracțiune lipidică are o concentrație crescută în sânge, dislipidemia se poate clasifica în: hipercolesterolemie (caracterizată prin creșterea LDL-colesterolului care reprezintă “colesterolul rău”), hipertrigliceridemie (creșterea trigliceridelor) sau dislipidemie mixtă (cresc atât colesterolul cât și trigliceridele).

4. Există riscul unor eventuale complicații ale displidemiei?

Principalele complicații ale dislipidemiei sunt cele datorate aterosclerozei (infarct miocardic, infarct cerebral, boala arteriala periferică care poate duce la amputație). Rareori, in formele severe cu concentrații sanguine foarte mari de trigliceride se poate ajunge la pancreatită.

5. Ce simptome prezinta aceasta afecțiune?

Dislipidemia este o afecțiune care nu produce simptome, manifestându-se direct prin complicațiile descrise mai sus. De aceea, sunt foarte importante analizele sanguine de screening pentru diagnosticarea și ratarea acesteia.

6. Care sunt cauzele dislipidemiei la copii?

Principala cauză a dislipidemiei copiilor este reprezentată de mutațiile genetice. Ei suferă de așa denumitele „dislipidemii familiale”. Pentru diagnosticarea precoce a acestor cazuri este recomandată testarea sanguină a copiilor pacienților cu complicații ale aterosclerozei la vârste tinere.

7. Ce fel de examene medicale pot fi efectuate?

Pentru diagnosticarea dislipidemiei, evaluarea inițială a profilului lipidic trebuie să conțină determinarea de: colesterol total, trigliceride, colesterolului atașat lipoproteinelor cu densitate moleculară mare (HDL-C cunoscut ca și “colesterolul bun”) și colesterolului atașat lipoproteinelor cu densitate moleculară joasă (LDL-C cunoscut ca și “colesterolul rău”).

Screening-ul factorilor de risc cardiovasculari, inclusiv profilul lipidic, este recomandat la bărbații adulți ≥ 40 ani și la femeile ≥ 50 de ani sau post-menopauză, în special în prezența altor factori de risc. În plus, este recomandată evaluarea profilului lipidic indiferent de vârstă la toate persoanele la care s-a evidențiat prezența aterosclerozei în orice teritoriu vascular sau cu diabet zaharat de tip 2, acestea fiind considerate ca având risc cardiovascular înalt/foarte înalt.

8. Exista tratamente pentru aceasta afectiune? Care sunt acestea?

Dovezile care arată că reducerea nivelului lipidelor din sânge poate preveni evenimentele cardiovasculare sunt indubitabile, bazate pe rezultatele mai multor studii clinice. Există mai multe clase de medicamente cu acest efect. Alegerea unui agent va depinde de profilul lipidic al pacientului, riscul cardiovascular, precum și de funcțiile hepatice și renale ale pacientului evaluate atent pentru echilibrarea riscurilor si beneficiilor medicamentelor. Indiferent de medicamentele utilizate, acestea trebuie întotdeauna însoțite de un regim igieno-dietetic sărac în grăsimi de origine animală, iar conținutul caloric al dietei trebuie să fie monitorizat îndeaproape. Statinele sunt cel mai frecvent utilizate medicamente în tratamentul dislipidemiei. Acestea sunt cele mai eficiente medicamente în scăderea colesterolului LDL (“colesterolul rău”), producând reduceri între 20-60%. Atorvastatina și rosuvastatina sunt cele mai potente statine reducând nivelul LDL colesterolului cu aproximativ 60% la doze de 80 mg/zi, respectiv 40 mg/zi.

9. Cum putem preveni displidemia?

Regimul alimentar este foarte important pentru prevenirea apariţiei dislipidemiei. Dieta ar trebui să aibă următoarele obiective: atingerea și menținerea greutății corporale ideale, adoptarea unui regim alimentar bine echilibrat, cu fructe, legume și cereale integrale, restricționarea aportului de sodiu, grăsimi saturate și carbohidrați rafinați.

10. Ce tip de regim alimentar poate urmari un pacient?

Studiile efectuate au arătat că adoptarea unei diete mediteraneene duce la scăderea nivelului de LDL colesterol din sânge (“colesterolul rău”) cu 20%. Dieta mediteraneana se bazează pe alimente neprocesate precum fructe, legume, cereale integrale, lactate, ulei de măsline, carne de pasare si peste. S-a demonstrat că fibrele conținute în fructe, fasole, mazăre, linte, cereale contribuie la scăderea ”colesterolului rău”. În plus, valoarea “colesterolului bun”din sânge (HDL colesterolul) este crescută de efortul fizic aerobic regulat, consumul moderat de alcool (20-30 g/zi la bărbați și 10-20 g/zi la femei), scăderea în greutate, consumul de acizi grași polinesaturați ω-3 (pe care îl regăsim în peşte, nuci, seminţe, spanac, ulei de soia) și oprirea fumatului.

11. Ce alimente sunt interzise in cazul unui regim alimentar?

Nu este recomandat consumul de grăsimi de origine animală şi trebuie limitat pe cât posibil consumul de: carne de porc, miel, oaie, pielita cărnii de pui, mezeluri, conserve de carne, lapte integral, maioneză, smântână, frişcă, zahăr şi produse zaharoase, excesul de alcool.

12. Ce sfaturi puteti acorda pacientilor care prezinta simptome ale displidemiei?

Pacienţii care ajung să dezvolte complicaţii ale dislipidemiei, adică evenimente vasculare, au indicaţie de tratament medicamentos, considerându-se că la acel moment beneficiile schimbării dietei nu sunt suficiente pentru prevenirea agravării bolii. Aceştia trebuie să se prezinte la medic pentru efectuarea de mai multe investigaţii şi pentru stabilirea tratamentului.

Interviu cu dl. dr. Marian Simion