Pasionat de medicină şi de România, doctor Mazen Elfarra (foto), şeful Blocului Operator şi şeful Secţiei de Chirurgie vasculară de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan”, din Capitală, spune că nu concepe viaţa în altă parte şi nici nu crede că ar putea face altceva decât medicină. Adolescentul timid, dar ambiţios ajuns prima oară în România la 21 iulie 1991 şi-a format o carieră solidă în ţara de adopţie, a devenit unul dintre cei mai respectaţi medici din branşă şi spune că secretul succesului meseriei stă în muncă multă şi empatie. Un interviu emoţionant despre destin, carieră, război, viaţă, pasiune şi respect pentru om cu unul dintre medicii care au pus România pe harta turismului medical internaţional, maestrul Mazen Elfarra.
„Am venit în România când la noi, în Palestina, era război”
– Domnule doctor, întâi o carte de vizită, vă rog!
– Mă numesc Mazen Elfarra, sunt coordonator al Blocului Operator central al Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Ioan” şi, totodată, sunt şeful Secţiei de Chirurgie vasculară din acelaşi spital, pe care eu am înfiinţat-o. Chirurgia vasculară nu exista până la 1 ianuarie 2010 în cadrul spitalului unde lucrez. Eu am fost pregătit la Institutul Clinic de Urgenţă pentru Boli Cardiovasculare „Profesor C.C. Iliescu”, şi de acolo am plecat, după 14 ani de muncă, de rezidenţiat, de pregătire, către Spitalul „Sfântul Ioan” prin post scos la concurs şi câştigat. Am debutat ca un medic integrat în cadrul chirurgiei generale. În decurs de opt ani am reuşit să fac Secţie de Chirurgie vasculară cu medic, compartiment de zece locuri, apoi de 15 locuri, după aceea de 25 de locuri. Acum coordonez 13 săli de operaţie.
– Cum aţi ajuns în România?
– Eu sunt din Palestina, mai exact, din Fâşia Gaza. Am plecat de acolo în 1991, la 21 iulie, şi am intrat în ţară la ora 5:41. Atunci a aterizat avionul meu. Aveam 16 ani şi 8 luni. Aveam un frate aici, anul I la Medicină. La noi în ţară era război, iar tata s-a gândit să mă pună la adăpost. L-a sunat pe fratele meu aici şi l-a întrebat dacă mă poate ajuta să termin liceul în România, pentru că situaţia acolo se înrăutăţise. Am ajuns în ţară şi, începând din iulie, timp de patru luni, am făcut zilnic două ore de meditaţii la limba română, iar apoi am dat examenele. Am dat Bacalaureatul aici, la Liceul „Spiru Haret”. A fost o ambiţie să dovedesc faptul că pot să învăţ limba repede. Am dat Bac-ul la chimie, engleză, română şi biologie, iar la română am luat cea mai mică notă: 8.50. Media totală a fost peste 9, iar la engleză am luat 10. M-am înscris apoi la Medicină, aşa cum dorise tata.
Interviu preluat cu acordul site-ului
https://taifasuri.ro/index.php/taifasuri/sanatate/15370-dr-mazen-elfarra-trebuie-sa-traiesti-suferinta-impreuna-cu-omul-nr669-sapt8-14-mar-2018
